Fantoma Christinei, ucisa din gelozie in 1907, urmasa a unei vechi familii de mosieri, bantuie conacul in care s-a nascut. Dupa 28 de ani de la moartea ei, mostenitoarele isi petrec o vacanta la conac impreuna cu prietenii lor. Fantoma se indragosteste de un pictor tanar, prieten al rudelor sale, si, dorind o iubire fantastica, absoluta, devine malefica. "Nu eresul, conform caruia o viata curmata prea timpuriu isi continua post existenta in locurile natale, este mobilul actiunii, ci faptul ca Domnisoara Christina izbuteste sa corupa - spiritualiceste vorbind - pe o fetita de 10 ani, Simina, nepoata ei. Desi inca un copil, Simina, devine datorita acestei experiente singulare, matura din toate punctele de vedere. Astfel ca atunci cand Domnisoara Christina se va indragosti de unul din oaspetii de la conac si va incerca sa-l cucereasca, fermecandu-l la inceput in vis, apoi pregatindu-l sa nu se trezeasca din farmec, nici dupa ce il va destepta din somn, Simina va reflecta intocmai aceasta pasiune si se va comporta fata de Egor ca o femeie adulta (Mircea Eliade "Memorii").
Ecranizare a nuvelei fantastice de Mircea Eliade, filmul "urmareste destinele unor fiinte ce tind spre perfectiune".
Mircea Eliade a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago. Filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilorSewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul deDistinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.
Domnisoara Christinaera o tanara foarte frumoasa, dar de o cruzime nemaintalnita, care ucidea pasarile cu mana goala sucindu-le gatul.Era o tanara care o luase pe calea destrabalarii de la 16-17 ani, daruindu-se taranilor care veneau doi cate doi in iatacul ei. Ii chema spunandu-le ca vrea sa-si imparta averea , cu acte, numai sa nu o omoare, moment in care iubitul ei, vechilul, cuprins de gelozie a impuscat-o, dar sfarsind la randul lui ucis la venirea armatei. "Fantoma" ei traia in casa doamnei Moscu, sora acestei fete, seducandu-l pe Egor, musafirul venit.
Simina, la doar varsta frageda de 9 ani avea un comportament straniu le istoriseste basme incredibile, mintindu-i ca le stie de la doica sa, si care are o putere ciudata asupra tuturor. Ea era vrajita de matusa sa moarta Christina.
Egor reîntrupează, vrând-nevrând, bun-rău, destinul vechilului, al predecesorului său la mâna Christinei. Atât Egor cât şi vechilul urmau să moară arşi după ce, în prealabil şi fiecare la momentul lui istoric şi în felul lui-- Egor reuşind s-o omoare definitiv-- aveau s-o ucidă pe Christina.
„Domnişoara Christina” este un roman în care atmosfera, ambiguitatea fantasticului este dată nu atât de prezenţa elementului iraţional, miraculos (strigoiul) în naraţiune, cât de modul în care individul normal trăieşte şi primeşte supranaturalul. Acţiunea se petrece la un conac din preajma Giurgiului. Aici ajung, pentru a petrece o scurtă vacanţă, pictorul Egor Paşchievici şi profesorul arheolog Nazarie care face săpături într-o localitate apropiată unde există vestigii greco-thraco-scitice. El este, în orele lui de graţie, poet. Precizarea nu este lipsită de importanţă: arheologul este un creator, un om altfel zis, cu o sensibilitate receptivă la mituri. Castelul este proprietatea familiei Moscu, formată în momentul în care se desfăşoară evenimentele din naraţiune din doamna Moscu şi cele doua fiice ale ei: Sanda, de care este vag îndrăgostit Egor, şi Simina, de nouă ani, fiinţă – se va vedea curând – îndemoniată, din seria fetiţelor vicioase înfăţişate în romanele indice. Ea este, în fapt, personajul central al romanului, şi nu domnişoara Christina, personajul absent. În roman mai apare şi o doică dubioasă, un fel de vrăjitoare care spune basme şi alte năzbâtii despre domnişoara Christina. Rolul ei în roman nu este precis formulat: martor necredibil al întâmplărilori ciudate, complice a Siminei, personaj secund de decor terifiant. Elementul dominant va fi noaptea, lumina având menirea de a spulbera groaza şi misterul nocturn. „Domnişoara Christina” este un prim şi memorabil roman fantastic modern în literatura română. Eliade a dovedit că se poate constitui o operă viabilă literar pornind, nu de la interpretarea folclorului, ci de la experienţa fantastică din folclorul românesc.
Proza fantastica “Domnishoara Christina” incepe cu prezentarea unei mese de seara, moment in care facem cunostinta cu personajele povestirii: doamna Moscu, cele doua fiice ale sale Sanda si Simina, domnul Egor Paschievici, pictor, si domnul Nazarie profesor universitar, venit pentru sapaturile de la Balanoaia. Tot in cadrul acestei cine ne este si introdusa si domnisoara Christina, sora doamnei Moscu, moarta cu 30 de ani in urma. In romanul lui Mircea Eliade,cea care incearca atingerea absolutului este femeia -Domnisoara Christina,care,de pe celalalt tarm,incearca aventura destinului cu Egor-reprezentand taramul vietii,al muritorilor.Pe punctul de a-si exercita influenta malefica,nefasta asupra lui Egor, aventura esueza. La conacul familiei Moscu ,din Campia Dunarii, se intampla lucruri extraordinare,cum ar fi:pieirea peste noapte a vitelor slabite,a servitorilor; Simina ,fetita cea mica,se comporta ca o vrajitoare;Sanda,fata cea mare si doamna Moscu au stari ciudate; oaspetii care sosesc la conac:pictorul Egor Paschievici si arheologul Nazarie,simt o atmosfera apasatoare. Sanda,fiica cea mare a doamnei Moscu,studenta la Bucuresti,este indragostita de Egor, drept pentru care il si invitase la conacul mamei ei-vaduva.Conacul era insa bantuit de o se strigoaica,domnisoara Christina,sora doamnei Moscu,omorata in timpul Rascoalei din 1907. Dupa cina,Egor si Nazarie,in timp ce stau de vorba in camera lui Egor simt prezenta unui strigoi ce umbla fara a fi vazut.Intr-un moment de mare groaza care-i incearca pe amandoi,sorbira din paharele de coniac pentru ca nu era usor: "Sa simti cum cineva se apropie de tine si se pregateste sa te asculte,cineva pe care nu-l vezi,dar a carui prezenta o simti in bataia sangelui si o recunosti in sclipirea ochilor vecinului tau..." Simina,care detinea o forta speciala,insista ca Egor sa fie lasat singur.Asa a avut loc a doua intalnire a celor doi,de data aceasta in camera Christinei,camera in care exista un splendid tablou al acesteia pictat de celebrul Mirea.Pictorul Egor cade prada pasiunii erotice a domnisoarei aparandu-i din nou in vis, somnul devine un cosmar si din toti ce-i care-i apar in vis Christina domina. Aceasta prima intalnire precizeaza nuante semnificative.Christina se refuza pe sine ca strigoi si incearca o reintoarcere in lumea oamenilor,pe calea unei dragoste normale.Dorintele de femeie o fac femeie,dar Christina ramane suspendata intre abur si carne,forma incerta,halucinanta. Simina stapaneste arta seductiei fiind la fel de violenta ca si maestra ei,ea devine chiar Christina intr-o varianta diurna. Refuzand iubirea,Egor iese din transa.Dupa ce descopera sangele care clocoteste in rana Christinei, Egor isi confirma ideea ca ea este moarta si ruptura se produce nu inainte ca Domnisoara Christina sa rosteasca un blestem: "Ma vei cauta o viata intreaga,fara sa ma gasesti!Vei muri tanar,ducand in mormant suvita asta de par..." Trezindu-se din halucinatie,Egor rastoarna lampa,producand un mare incendiu la conac .El rupe portretul Christinei ,o gaseste pe Simina lipsita de vlaga in pivnita si potrivit traditiei populare,infige un fier de plug in trupul Christinei,sub obsesia unui glas care-l striga "-Egor!...Egor..." Sanda moare lent,doica si mai ales doamna Moscu se prabusesc definitiv in nebunie.Totul se tulbura,timpul curge inapoi,oamenii incep sa se comporte ca in 1907,cuprinsi de acelasi vant de spaima,disperare si furie neputincioasa. Cu victoria finala,eroul se sacrifica pe el insusi.Singur cu nostalgia si blestemul Christinei, care deja il chinuie, Egor ramane muritorul care a invins pierzand.